Ucel dl mëns

La gacia dal selin ie rateda n tier drët maladët. La scuend fruc y sumënzes per l inviern y canche la à de bujën vala a se i tò. La magia ntan l ann dl dut, ruma ora coes de autri uciei y ne ie nia muelia. La gacia dal selin à de biei culëures, baibl y mandl cëla ora unfat y la ie da udëi for plu suvënz da nëus ajache la viv te raions for plu alauta. Dan plu ani fovela mé da spië da Laion ora y nia drë te Gherdëina. La gacia dal selin ie bona de fé do la ujes di autri uciei, l ie for inò da se falé.

L pëcalën fosch ie l majer pëcalën dl’Europa. L ie fosch defin cun n ciurnëdl cueciun svaiënt. Propi da chësc ciurnëdl recunëscen sce l se trata de n mandl o de na baibl. Dal mandl scumëncia l cueciun sëura l bech y va nchin do l cë, la baibl à mé na pitla tacia cuecena dovia sun l cë. A chësc ucel ti vëniel nce dat dl zumpradëur, davia che l zipla ora de gran bujes ti lëns che vën adurvei da autri uciei per paussé o per fé coa, danter l auter à l buba (Raufußkauz) de bujën di bujes dl pëcalën fosch per fé coa. Nchin a 12.000 iedesc al di batel si bech tl lën zënza se giapé na scasseda al cervel. N l aud nce cherdan «kliööö» o tl jol «krü-krü-krü».

L gial fosch à n culëur fosch y ros che stramuda tl brum. L viv pra i ëures dl bosch, ulache ie puecia vegetazion, dantaldut zirmes, jenevri, tëunesc y aunic vërc. L gial fosch ne ie nia saurì da udëi, ma canche l va cun l mat d’ansciuda iel da audì bele da dalonc daduman canche l stlea di. Iló se anconta plu gei te na sort de arena per defënder si teritoresc. L gial fosch spana pona su la plumes blances dla coda, la cievies devënta plu cuecenes (“Balzrosen”), l cianta y cijidea. La baibles se chier pona ora i gei plu mposanc. La baibl, la gialina de gial fosch, ie n pue’ mëndra y la plumes ie rosses y fosces, che sauta manco tl uedl, ajache la ne daussa nia vester da udëi ntan che la coa ora i ueves. La gialina tira su i pitli da sëula. Śën de auril iel puscibl udëi i mandli che va cun l mat.

Bonamënter iel bele for inò suzedù che ntan vester alalergia se damanden ciche sarà cassù tl ciel che scibla “piijäh-piijäh” y n pudëssa pensé che l gran ucel che n vëij sibe n’eguia, nce davia che ti films ti vëniel suvënz dat chësta usc al’eguia. Ma chësc cich ie de n auter ucel de rapina, dla puiana.
Cun na lunghëza nchin a 56 cm y na spaneda dl’eles nchin a 1,3 m fejela na cërta paruda canche la ie da udëi tl jol y fej si bela raides tla termiches. La puiana ie un di uciei de rapina cun la majera varietà de culëures, dal ros scur al blanch cis defin. La puiana magia dantaldut surices, ma nce pitla beches, pitli uciei, croc, lingioles, nsec, iermes dala plueia y caronies. La ne ie nia muelia y perchël iela nce bona de se adaté a d’uni sort de ambienc, l plu gën ala raions ulache l bosch se barata ju cun zones daviertes, coche prei o ciamps, nsci che la possa jì a ciacia. Si coa ie do la rata granda cun na larghëza nchin a 1 meter y la tira su doi o trëi pitli. Te Gherdëina vëijen la puiana da Pontives ora dut l ann. Scenó vëniela adalerch ala fin de fauré/primes de merz y resta nchin ala fin de utober/primes de nuvëmber.

L semea che l ucel de sëida ie de sëida pervia de si bela plumes fines. Tan grant coche n sturnel (Star), al sun l cë n ciuf y sun la coda y sun l’eles de biei culëures ghiei. L viv tl Nord dl’Europa y dl’Asia tla taiga, ulà che l ne ie deguna persones per milesc de chilometri. Ntan vel’ inviern, canche i uciei de sëida ne giata nia assé da magë te si raions, iel de gran nvajions de chisc uciei tl’Europa. I vën adalerch te gran grupes de n 50 o plu uciei. L’ultima gran nvajions fova ti invierns 1965/66, 1974/75, 2004/05 y 2012/13. I fova nce da udëi per ejëmpl ora a Laion, ulache univa apasciunei da dlonch ca pro a ti cialé a chisc uciei. I se lascia udëi tlo da nëus mé sce de jené/fauré iel mo truepa bossles de menester y fruc coche mëiles sun i lëns o sun fonz da garat. L ucel de sëida à n gran fuià y magia perchël nce bossles che fermentea bele, che fossa per nëus persones da tuesse. Ntlëuta, nce dan cënc de ani, fova chësta nvajions n sëni de viera o de na pandemia y perchël purtova chisc uciei desfertuna. Sce son boni de ti pité fruc y bossles, sa Idie sce i vën inò n iede adalerch tlo da nëus.

L cruton ie l majer ucel ciantarin tlo da nëus, nce sce l à na usc rauca y bassa. L ie feter tan grant coche na puiana. La plumes ie fosces defin y l bech sterch. La coda ie a forma de chëune, coche na V y nsci possen l recunëscer tl jol. L cruton ie una dla puecia sortes che ie bones de julé a tòc nce sotsëura, cun la giames suvier. L magia mpue dl dut y l ie perchël da udëi nia mé ti crëps ma nce sun desćëries dal refudam. Mandl y baibl cëla ora unfat y sta duta la vita deberieda. I viv de regula nchin a n 20-30 ani, ma vel’un arjonj monce i 60 ani.

La mosula bruma ie da udëi mpue dloncora. La fej gën coa te cassëtes fates aposta. La mosula bruma ie la sëula mosula che ne à nia l culëur fosch tla plumes. D’inviern vëniela gën pra cësa sce n ti mët ora velch da sumënzes. Iló iela uni tant drët riata de viers de d’autri pitli uciei.

Sce a zachei vën a ti mancë na gialina pona possel danz vester che la gauja ie dl spurvel dala gialines (Habicht - astore), per tudësch ti vëniel nce dit “Hühnerhabicht”. I autri uciei de rapina, coche la puiana, l spurvel o i falcs, ne va nia sun gialines. L spurvel dala gialines ie scialdi plu sterch y majer dl spurvel, l sta feter dut l ann tlo da nëus. Dan ju iel blanch cun pitla risses grijes. Si coa fejel sun lëns da odla a n’autëza de n 10/15 metri. Ntan che la baibl cëla di pitli, va mé l mandl vel' ena alalongia a ciacia y porta i butins te coa. L ie n tier drët speve y la baibl ie bëndebò majera dl mandl.

La cassula ghiela viv ora per nosc ruves. La muev si coda longia tresora su y ju per comuniché cun l'autra cassules ghieles, ajache l'ega dl ruf fej massa adaut y nsci ne audeles nia i scibli dl'autra. Per tudësch dijen "mit dem Schwanz wippen" y da chësc fé vën nce l inuem talian “ballerina”: l semea propi che la bala. La cassula ghiela fej coa doi iedesc al ann y fej dai 3 ai 6 ueves. L mandl à i culëures plu stersc dla baibl.

L pëiamosces fosch ne fej nia coa tlo da nëus ma l passa d’ansciuda y d’autonn ntan la migrazion. La majera pert ie bele passeda de agost ma nce sën de setëmber iel puscibl n udëi sun na rama de vel siena. L fej coa plu a nord, sëura l’Austria nchin sainsom dl’Europa te bujes te lëns o cassëtes per fé coa. L mandl ie fosch y blanch cun na pitla tacia blancia sun la fruent, la baibl ie rossa. I à do la rata de gran uedli y la giames ie curtes.

L’eguia dala beches possa lecurdé a n spirt sant! Nia mé pervia dl culëur blanch che la à sce n la vëij da sot su, ma nce ajache la sta ntan la ciacia bela fërma tl ciel batan mé datrai mpue l’eles y spian da alauta ju sce zeche se muev danter la ierba. Coche si inuem dij bele, magela tieres, de chëi che trueps de nëus se temëssa y se sgricëssa: la beches!
Sce la vëij na beca se arbassela, ti fir cun na gran prezijion y se la porta demez tl bech y nia tla sgrinfles coche fej autra eguies. Sce la beca ie massa na granda possela nce mazé l’eguia. La magia nce lingioles, croc y datrai vel‘ ucel o pitl mamifer.
D’autonn jola l’eguies dala beches talianes tl Sahel tl’Africa per passé l inviern, les jola al scumenciamënt verso nord tla Liguria y pona tres la Spania y l strënt de Gibraltar, ulà che l mer ie mé lerch 14 km. Chësc pervia che sëura l mer ne ie deguna termiches che les tën su y l fossa massa periculëus julé lonc sëura l mer.

La mierla dal'ega ie l tier perfet: l ie bon de julé, de jì, de nudé y de jì sot'ega. La mierla dal'ega viv te nosc ruves, n la vëij suvënz sun i sasc te ruf. Si paferle blanch toma tl uedl. D'inviern, canche l ie te ruf de majera dlaces, vala da una pert dla dlacia ju sot'ega y vën dal'autra inò ora, chiran y magian pitli tieres che viv tl'ega. Sën de lugio iel nce i pitli che s'la śira per i ruves, i ie grijes y defin autramënter che i vedli. Te vel' mëns muda ëi la plumes y cëla pona ora coche i vedli. 

L pëcalën vërt rij canche l cianta y n l aud suvënz te nosc bòsc. L magia dantaldut furmies che l abina sun fonz y che taca sun si lënga che ie longia 10 zm y ie drët tachëusa cun pitli rampins. Sibe la baibl che l mandl coa sën de juni ora i ueves, se baratan ju. I pitli pëcalëns vërc che jola ora de coa ie plëns de ponc fosc. 

L ucel dla regina passa l inviern tl'Africa, sot a l desert dl Sahara. L vën adalerch de mei y l fej coa te raions cun truepa sienes y prei naturei. N vëij dantaldut l mandl sun la piza de na siena. L n ie for de manco, ajache la sienes vën gën taiedes y i prei cautei de massa. L ucel dla regina magia saioc, autri nsec, lingioles y nce pitla surices. Dan i magë i ficel su te spinacians y perchël al nce inuem "Neuntöter" per tudësch: la lijënda dij che l ficia su uni iede bën 9 tieres dan n magë un. Te Gherdëina fejel coa su per Plesdinaz, sa Sacun, sun Mont de Sëuc y te puec autri posć.

De auril va l gial grisc cun l mat. I mandli ti fej sën d’auril la beles ala baibles y ti mumënc plu delicac ne audel plu nia. L ie na emozion stramba, sibe per i gei che a ti cialé. L gial grisc ie sot a l livel plu aut de scunanza che on tl’Europa y monce uni mudazion te n si ambient ie pruibida. L gial grisc viv plu ala bassa dl gial fosch y mé ulache l à si gheneda, ulache l ne ie deguna jënt che va ora per i bòsc. L à de bujën de n bosch daviert cun truepa bossles.

L mëns de merz ie l miëur mëns per audì la pitla ciafita. L ie nteressant che la cianta uni tant nce de utober, nia mé d’ansciuda, na carateristica dla ciafites. La pitla ciafita ie la mëndra dla trëi ciafites che fej coa te Gherdëina y la viv te nosc bòsc, dantaldut ulache l ie nëidesc y l bosch ie daviert. La ie drët agressiva y magia surices y pitli uciei. Si uedli ie ghiei. Sota chësc link pudëis scuté su si usc (dajan ite Sperlingskauz), spizëde la urëdles sce sëis da mont su: https://www.vogelschutz-suedtirol.it/die-avk/brutvoegel-suedtirol.

La rondula da crëp ie la prima rondula che se lascia udëi uni ann, suvënz da udëi nce bele te chësc mëns de fauré, ajache la passa l inviern ntëur l mediteran y tla Talia. La fajova nchin ti ani 1950/60 mé coa ti crëps y la ne fova nia drë' da spië ti luesc. Man man ala scumencià a fé coa nce sun cëses sota tëc su y al didancuei fej tan che duta la rondules da crëp coa sun cëses. La ie rossa sotite y sun la coda ala ponc blanc. Tl 2023 iela unida ududa l prim iede ai 23 de fauré a Urtijëi.

Sce n cëla avisa ai uciei che vën a maië dan porta vel‘ granel pona possen nce udëi cun mpue de fertuna na mosula codalongia. Les viv gën te pitla grupes. La coda ie longia y foscia cun la plumes plu esternes blances. La cianta cun tonesc auc „srisrisri“.

L berloch ie majer y plu da culëur che si parënt l berloch dla sienes. Ël fej coa alauta te nosta montes, sëura i 2000m. Mé sce l ie truepa nëif vën chisc uciei ju plu ala bassa. D’inviern i vëijen for inò pra la uties da mont che va a crì vel restl y vel fruzia che toma sun fonz. Baibl y mandl cëla ora unfat.

L flinch dl inviern se lascia udëi da nëus uni ann permò de utober ora, canche l passa tlo da nëus y vën nce a passé l inviern tla Elpes. L sta al plu tert nchin de fauré-merz. Coa fejel dantaldut tl nord dl’Europa, tla Scandinavia y tla Ruscia. Tipich ie l culëur orancen de si plumes y la tacia blancia japé dl spinel che n vëij ntan che l jola. Tl jol fejel suvënz si cich tipich y sterch, na sort de „quäk“.

L bechncrëusc à purvà a zaré ora la broces dala crëusc de Gejù y à perchël l bech stort, sanch univa ora y perchël ie l ucel cueciun. Chësta ie danz mé la lijënda, l bechncrëusc à l bech stort per tò ora la sumënzes ora dla putes di lëns, l mandl ie cueciun y la baibl ie vërda. L possa fé coa ntan dut l ann, datrai nce d'inviern. Chëst ann n vëijen trueps, for inò pitla nibles che passa via fajan "ghip-ghip-ghip-ghip..."

L pivier da mont ie na sort propi dassënn nteressanta. I ie da udëi ala fin de agost y al scumenciamënt de setëmber sun nosta montes canche i passa tlo da nëus per julé tl’Africa do avëi fat coa tla tundra dl’Europa dl Nord y dla Ruscia. N possa i udëi alauta, ulà che ie mé puecia vegetazion y degun lëns o autri crëps plu auc dlongia. Chisc piviers ie zirca tan granc coche n chëulomp. I mandli se cruzia da chësta sort de cué ora i ueves y de tré su i pitli, la baibl fej mé i ueves y se n ie pona. La baibl ie nce scialdi plu da culëur dl mandl, nia coche da duc i autri uciei. Cialëde avisa ti prei cun puecia vegetazion alauta mo vel’ena, povester udëis na tel pitla marueia y fajëdenes scencajo prëibel al savëi, coche da duta l’autra usservazions strambes, sot a info@remove-this.uciei.it.

La filadrëssa ie n ucel dla familia di falcs che ie do la rata saurì da recunëscer ajache l sta chiet tl’aria batan asvelt l’eles per resté sun l medemo post. Propi śën, pernanche i prei ie siei, possen i udëi che i va a ciacia de surices y saioc.

L valtoi dal cumat ie un di majeri uciei che n possa udëi tlo da nëus. L à na spana dl’eles de zirca 2,60 metri (permez ai 2 metri dl’eguia). Tl ´800 y ´900 iel unì perseghità ajache n se l temova y n minova che l ruba y magia pitli mutons. Al didancuei possen cun gran fertuna l udëi nce te nosc ciei, dantaldut sën d’instà jolel uni tant alauta sëura nosta montes. Tl jol l recunëscen da si coda do la rata curta y scura, da si pitl cë y da si col trat adum. N se ntënd a ti cialé che l ie propi n gran ucel, l bat l’eles bel plan. Ala fin dl’ela iel da udëi de gran „dëic“, che ie la gran plumes dl‘ela. L valtoi dal cumat magia dantaldut cadavri. Sce jëis samont sën d’instà, cialëdeti avisa ai uciei che jola tl ciel, povester ëis la fertuna de udëi n tel gran valtoi dal cumat y pona zënzauter assans gën sce l nes fajëis al savëi (coche duta l’autra usservazions, l formuler ie tlo).

L stidliz ie un di puec uciei che cianta si inuem. Sce n cëla avisa po ne iel nia mé da udëi te nosc prei, ma nce te opres de artisć cunesciui coche Raffaello, Rubens, Tiepolo y monce Vivaldi nterpretea chësc ucel te si pec de mujiga.

Chësc blot ucel, che ie danter l auter nce da udëi sun nosc logo nuef, ie l sëul ucel che ie bon de sgravedé sibe su che ju per la scorzes di lëns (i pëcalëns ie mé boni suvier). N possa udëi y audì i pëcarei dantaldut te nosc bòsc.